Tir cu arcul în Bangkok: lecţia 3
Ploaia torenţială care a lovit Bangkok-ul luni, 6 aprilie 2009, o zi liberă în care întregul Regat thilandez sărbătorea Ziua Chakri, m-a ţinut departe de poligonul de tir cu arcul Hua Mark. Dar totuşi, dupămasa târziu, m-am urcat pe motocicletă iar, peste doar câteva minute, îl salutam pe Ajarn Parin, care, bineînţeles, se afla la poligon de la 7:30 dimineaţa.
Mi-am asamblat arcul recurve iar antrenorul meu mi-a finalizat noua coardă şi a ataşat un stabilizator pe crosa arcului. Stabilizatorul este „o extensie cu o greutate mică la capăt, fixată pe crosa arcului ce preia vibraţiile din arc ce apar în momentul lansării săgeţi.” (sursa: vocabular de tir cu arcul) Cele două achiziţii m-au costat 1.300 de baht, coarda costând 350 baht, iar stabilizatorul 950. Din nou, această investiţie a făcut ca practica din acea zi (şi cu siguranţă şi cele care vor urma) să fie încununată de succes.
Antrenamentul a oscilat între practică la ţinta de la 5 metri şi cea de la 25 de metri, cu un accent şi mai mare pus pe poziţia corpului înainte, în timpul şi după tragere. Aşadar, după doar câteva zile de practică cu Ajan Parin, am reuşit să înţeleg, să simt, să vizualizez poziţia corectă de tragere. Cu toate că doresc să pun „pe hârtie” o deschiere a poziţiei ideale de tir cu arcul, mă voi abţine pentru că, cel puţin în acest moment, nu deţin termenii tehnici pentru a face o altfel de descriere. Pe deasupra, sunt sigur că s-ar ivi şi mici/mari greşeli, dar acestea sunt inerente procesului de învăţare şi asimilare a unei noi îndemânări. Pentru cei interesaţi, recomand ghidul Proper Shooting Technique; din păcate, până la momentul de faţă, nu am găsit nici un ghid în româneşte.
Ceea ce mi s-a părut foarte interesant în timpul antrenamentului cu Ajarn Parin a fost explicaţia care mi-a dat-o atunci când mi-a explicat de ce trebuie să menţin braţul care ţine arcul întins şi după tragere. Desigur, am primit şi explicaţia din manual, care te învaţă că „Once the arrow is released, you must still keep both of your hands and arms steady even after the release of the arrow, otherwise, the arrow might not be accurate after the release.” (sursa).
Dar, pe lângă aceasta, antrenorul thailandez a pus accent şi pe partea spirituală şi meditativă a procesului de tragere cu arcul. Astfel, după lansarea săgeţii, braţul care ţine crosa rămâne întins spre ţintă, ochii urmăresc traiectoria săgeţii, iar minte străbate aerul împreună cu săgeata până la atingerea ţintei. Bineînţeles, aceasta poate dura de la câteva fracţiuni de secunde la 2-3 secunde, depinde de cât de departe e ţinta!
Faptul că practica tirului cu arcul înseamnă mai mult decât doar învăţarea unei posturi de tragere corectă, faptul că tirul cu arcul presupune o concentrare intensă şi existenţa unei „relaţii spirituale” între arcaş, săgeata trasă şi ţinta finală, este ceea ce cred că m-a atras încă de la început de tirul cu arcul. Practic, e vorba aici aspectul marţial al acestei discipline intrată în istoria omenirii cu 25.000 de ani î.e.n. pe continentul african.
Sesiunea de de luni a fost mai mult decât satisfăcătoare. Pot afirma cu siguranţă că cele aproximativ două ore de antrenament mi-au oferit cea mai mare satisfacţie şi mulţumire interioară simţită la poligon până acum. Nu numai că nu am fost rănit de coarda arcului nici măcar o dată, ci şi însuşi antrenorul şi-a exprimat bucuria faţă de progresul evident de care dădeam dovadă. Chiar mi-a spus că peste o lună-două ar trebui să-mi cumpăr un set de tir cu arcul olimpic, dar până atunci, mi-a recomandat să-mi schimb braţele de 24 lbs cu altele de 30 lbs pentru a putea trece la ţinta de la 70 de metri. Parafrazând vorbele antrenorului, arcul pe care-l folosesc momentan îl stăpânesc cu destulă putere fizică (la tragerea corzii şi la menţinerea arcului nemişcat la ochire), putând astfel începe a exersa pe unul cu o forţă de tragere mai mare.
Faptul că antrenorul a exprimat o atât de bună părere m-a făcut să mă simt ca un copil în clasa I-a care a fost lăudat de doamna învăţătoare. Feedback-ul pozitiv are o influenţă enormă în dezvoltarea individuală. Cu toate că am crezut că la vârsta mea nu mai am nevoie de complimente şi de recunoaştere a calităţilor mele, atunci când eşti la începutul unui drum, indiferent de domeniul pe care-l abordezi, cuvinte încurajatoare din partea profesioniştilor sunt întotdeauna binevenite, suplimentând forţa creatoare, voinţa, sau motivaţia cu un procent considerabil.
Iar pentru că am menţioant într-un postul precedent „dilema olimpiadei”, cred că e de interes de menţionat faptul că Ajarn Parin mi-a recomandat schimbarea naţionalităţii pentru a putea participa în competiţia pentru alegerea lotului naţional thailanez de tir cu arcul, selecţie care va avea loc la sfârşitul lunii. Cu toate că nu exista nici cea mai vaga urmă de glumă în vocea instructorului meu, schimbarea naţionalităţii este în afara oricărei discuţii. Dar, faptul că nu voi putea niciodată fi în echipa naţională thailandeză de tir cu arcul nu înseamnă că nu ne putem antrena împreună. Şi a fost exact ceea ce am făcut până când, spre sfârşitul lecţiei, reflectoarele au fost aprinse pe poligonul Hua Mark, poligon unde lotul thailandez se antrenează în fiecare seară.
Dar, dacă nu pot reprezenta Thailanda în competiţiile de tir cu arcul, Ajarn Parin mi-a promis că voi fi cu siguranţă unul din reprezentanţii clubului sau la competiţiile din Thailanda deschise tuturor practicantilor, dintre care Princess Cup fiind cea mai renumită.
În drum spre casă l-am întrebat pe antrenorul meu thailandez ce fel de antrenament fizic e recomandat practicanţilor de tir cu arcul, la care mi-a răspuns: „Cu toate că ridicarea greutăţilor ajută la întărirea muşchilor, iar alergarea este recomandată pentru menţinerea rezistenţei, cel mai important element în tirul cu arcul este meditaţia.”
[...] - Am scris o recenzie la cartea Ten Simple Steps to Meditation de Kaeew Sri-Vesara, în care am comparat meditaţia religioasă cu cea necesară tirului cu arcul. [...]