Laos 2005: Muzeul Naţional din Vientiane (5)
Citeşte episodul precedent din serialul Laos 2005 aici.
Prima cladire impresionanta din Vientiane, pe care am vazut-o din departare pe Thanon Samsenthai, strada unde am luat pranzul, a fost Centrul National Cultural Laos. Din pacate, intreaga cladire era imprejmuita de un gard pliant de metal. In timp ce admiram muralele de un galben tipator ale Centrului am observat ca in spatele cladirii se afla un mini-santier, care probabil nu demult terminase munca de restaurare a fatadei.
Centrul National Cultural Laos
Peste drum, in fata Centrului am descoperit, in spatele unor pomi verzi, Muzeul National de Istorie al Loasului, cunoscut in trecut sub denumirea de Muzeul Revolutionar Laos, reminescente clare ale regimului comunist, care inca se mai afla la carma tarii. In comparatie cu cladirea renovata a Centrului, muzeul este gazduit intr-o vila ce are nevoie de multa munca pentru a fi adusa la acelasi nivel cu vecinul de peste drum.
Dar, in comparatie cu cladirea Muzeului, era evident ca noua fatada a Centrului este tipica arhitecturii din Asia de sud-est, cu multe detalii viu colorate, al carui acoperis este sustinut de multiple streasine cu colturile indreptate spre cer. In schimb, vila de un etaj a muzeului a fost construita in anul 1925 in timpul colonialismului francez, a carui marca o poarta si astazi.
Muzeul National de Istorie al Loasulu
Desemnata initial pentru a fi resedinta guvernatorului francez, cladirea muzeului a fost extinsa de nenumarate ori. Incepand cu anul 1975, o data cu acapararea puterii de catre comunisti, vila a fost folosita ca sediu de catre noii conducatori, dar din anul 1980 a fost transformata in muzeu. Destinatia actuala a cladirii a fost aleasa la inceputul anului 2000, muzeul expunand descoperiri arheologice din preistoria Laosului, precum si exponate si fotografii din perioada moderna.
La intrarea in muzeu am fost incantati de aerul conditionat atat de racoritor. Nu ne-a intimpinat nimeni. Pe o masa, aflata in dreapta portii, se aflau doua fisicuri de bilete de intrare. Ne-am incumetat sa facem cativa pasi inspre o camera adiacenta de unde se auzeau voci, iar in cateva minute o angajata a muzeului si-a facut prezenta la masa de bilete.
Am incercat sa-i explicam femeii, atat in thailandeza cat si in engleza, ca vrem sa vizitam muzeul, dar ceva nu era in regula. Cand am aratat cu degetul spre bilete si mi-am scos portmoneul din gentuta am fost din nou bombardati cu multe alte cuvinte straine. Intr-un final am reusit sa intelegem ca muzeul se inchidea in 20 de minute pentru pauza de masa. I-am dat de inteles acestei femei ca vom fi punctuali si nu o vom face sa astepte dupa noi.
Simboluri comuniste
Cu o privire neincrezatoare ne-a inmanat doua bilete si ne-a cerut 10.000 de kip, moneda Laosului. Noi platisem pranzul in bath pentru ca nu gasisem in drum spre restaurant nici o casa de schimb valutar, iar in portmoneu nu aveam decat dolari americani si bath in bancnote destul de mari. Valoare celor doua bilete a fost de 0.5 dolari pe persoana, asa ca i-am inmanat angajatei muzeului 100 de bath, sperand ca va accepta.
Unul dintre cele mai curioase lucruri in aceasta tara este faptul ca, atat persoanele private cat si institutiile de stat si toate magazinele accepta trei monede diferite: kip, bath si dolari. De nenumarate ori in timpul petrecut in Laos am cumparat lucruri al caror preturi era afisat in bath, dar am platit cu dolari, si am primit restul in kip. Aceasta situatie se datoreaza faptului ca moneda nationala este foarte slaba, iar prin puterea monedei thailandeze si americane se accepta un sistem monetar triplu. Bineinteles ca nu a avut indeajunsi kip pentru a ne da restul, asa ca am inceput vizitarea muzeului, sperand ca vom primi restul la plecare.
Exponatele din muzeu sunt impartite cronologic si tematic. Sageti rosii ghideaza vizitatorii din camera in camera, pentru a nu rata nici un exponat. Prima camera prezinta exponate apartinand preistoriei. Aici am vazut pentru prima data in viata mea fosile de dinozaur, descoperite in provincia Savannakhet din sudul Laosului.
Sindicatul femeilor din Laos
Urmaresc de mult timp cu interes in mass media thailandeza descoperirile a noi specii de dinozauri si actiunile guvernului thailandez in oprirea traficului de fosile. De asemenea, planuiesc de ceva vreme o calatorie in teren in Thailanda pentru a vizita provinciile in care s-au descoperit, si inca se descopera, oase de dinozaur, dar nu mi-am imaginat nici un moment ca visul de a vedea oase de dinozaur mi se va implini in Vientiane.
Presati de timp, am trecut din camera in camera destul de repede, oprindu-ne doar cateva momente asupra exponatelor care ni se pareau mai interesante. Cateva sculpturi din piatra de nisip ale unor zeitati hinduse apartinand civilizatiei Khmer, numeroase instrumente muzicale traditionale si arme din diferite perioade sunt doar cateva dintre exponatele care ne-au atras interesul.
Camerele de la etaj sunt dedicate diferitelor perioade din tulburata istorie a Laosului. Anii 1893 - 1945 reprezinta perioada coloniei franceze, anii 1945 - 1954 sunt marcati de lupta pentru independenta, anii 1954 - 1963 sunt perioada rezistentei impotriva americanilor, anii 1964 - 1969 reprezinta perioada guvernului provizoriu, iar anul 1975 “sarbatoreste” victoria comunismului.
Fragmente din acest articol au fost publicate sub următoarul titlu şi în:
- Jurnal de călatorie (III) Muzeul Naţional de Istorie al Laosului, în “Adevarul de Arad” (25 iunie 2005)
- Jurnal de călatorie (II) Un arădean într-o “expediţie” de neuitat în Laos, în “Realitatea” (4 octombrie 2005)
Citeşte următorul episod joia viitoare!
[...] următorul episod joia viitoare! Dacă ţi-a plăcut acest articol, te invit să te abonezi prin e-mail la [...]
[...] Laos 2005: Muzeul Naţional din Vientiane (5) | Jurnal de departeCiteşte episodul precedent din serialul Laos 2005 aici. Prima cladire impresionanta din Vientiane, pe care am vazut-o din departare pe Thanon Sams… [...]
[...] Citeşte episodul precedent din serialul Laos 2005 aici. [...]