„M-a atras ideea de negociere” - Interviu cu Radu-Gabriel Mateescu, fostul Ambasador al României în Thailanda între 2006 şi 2009 (1)
Mihnea Voicu Şimăndan: Excelenţa Voastră, domnule Ambasador RADU-GABRIEL MATEESCU, vă mulţumesc că aţi acceptat această întrevedere pentru a vă lua un interviu pentru revista „VIAŢA DE PRETUTINDENI” care apare în Arad (România) şi la care colaborează peste 600 oameni de cultură, scriitori, universitari şi intelectuali români din toate colţurile lumii.
Radu-Gabriel Mateescu: În primul rând bună dimineaţa, mă bucur mult că avem acestă ocazie de a ne vedea şi a discuta chestiuni legate de diplomaţie, chiar dacă intrebările se referă, într-o oarecare măsură, şi la persoana mea.
MVŞ: În numărul precedent al acestei reviste am publicat un articol-reportaj despre o româncă care trece printr-o situaţie deosebit de nefericită în Thailanda. Nu vreau să mă refer la acest subiect, poate voi reveni la semnificaţia lui spre finalul convorbirii noastre. Pentru început însă doresc să vă întreb, de cât timp, de câţi ani Excelenţa Voastră lucrează în diplomaţie şi când aţi fost numit Ambasadorul Românie în Bangkok – Thailanda?
RGM: Sunt dipomat de carieră şi fără falsă modestie pot să spun că anul acesta în octombrie voi împlini 40 de ani de activitate diplomatică. Deci, sunt în diplomaţie din 1969. În această perioadă am avut şansa să fiu acreditat în ţări foarte variate ca profil din toate punctele de vedere. Am început ca tânăr diplomat tot în Asia de Sud-Est, în Filipine, deci dintr-un punct de referinţă european am început cu Far East, cu Extremul Orient, după care, pentru un răgaz relativ scurt am fost însărcinat cu afaceri în Pakistan, la Islamabad, iar după Revoluţie, după 1990, am avut mai multe funcţii de conducere în Ministerul de Externe. În exterior, am lucrat la Ambasada României la Washington şi ulterior la Ambasada României din Ottawa în calitate de consilier şi respectiv însărcinat cu afaceri, după care a urmat primul post de ambasador propriu-zis în Africa de Sud. Menţionam iniţial că am început cu Extremul Orient, deci, privind din acelaşi unghi european, am ajuns în Extremul Occident, la Washington şi la Ottawa, după care, între 1999 şi 2003, am lucrat în extremul austral, în Africa de Sud. După aceea am fost numit aici la Bangkok, unde am ajuns în octombrie 2006. Deci sunt Ambasador în Thailanda de doi ani şi jumătate.
MVŞ: Ce ne puteţi spune despre studiile Dvs. universitare şi dacă v-aţi gândit de la început să deveniţi diplomat? Ce pasiuni vă animau în tinereţe, ce dorinţe şi idealuri aţi avut în plan profesional?
RGM: Nu m-am gândit la diplomaţie din primul moment. Studiile mele universitare au constat în filologie-engleză, dar nu am ajuns la acest profil de la prima gândire. În liceu am cochetat cu ideea geologiei, îmi place foarte mult natura. Când am fost tânăr îmi plăcea să merg pe munte. Când iei o rocă în mână parcă simţi natura cum iţi pulsează în mână. Apoi am cochetat din nou cu ideea de a face filosofie, pentru că e o disciplină de mare deschidere, care te pune în contatct cu gândirea complexă a umanităţii. Dar, până la urmă, cum am spus, am ajuns să fac filologie-engleză, unde poţi să faci şi lucruri colaterale, cum ar fi filosofie şi istoria civilizaţiilor, discipline care m-au interesat dintotdeauna. Tânăr fiind nu ştiam foarte bine ce este diplomaţia, dar m-a atras ideea de negociere, de a veni în contact cu oamenii de pe alte paralele şi meridiane şi de a cunoaşte ceea ce înseamnă civilizaţie umană, ceea ce înseamnă esenţa umană, dar nu numai la noi acasă în România, ci şi pe alte meleaguri.
Interviu iniţial publicat în „Viata de pretutindeni” (nr.1-3, martie 2009)
