Sistemul de învăţământ din şcolile thailandeze şi bilingve vs. cel din şcolile internaţionale (partea I)

Acest post este prima parte dintr-un articol mai lung, de patru părţi, în care voi analiza (folosind exemple din propria mea experienţă la catedră în Thailanda) diferenţele dintre modul în care sunt conduse două tipuri de şcoli private din Thailanda: cele thaialndeze şi bilingve vs. cele internaţionale.

De 7 ani la catedră în Thailanda şi Qatar

Sunt în Thailanda din iulie 2002, deci de aproape 7 ani (cu o întrerupere de 10 luni, timp în care am predat engleza în Doha, capitala Qatar-ului). În aceşti 7 ani în Thailanda am lucrat atât în şcoli private din provincie (mai exact din Chonburi), cât şi din capitala Bangkok. Pâna recent (ianuarie 2009), şcolile pentru care am predat urmau sistemul de învăţământ thaialndez, sau cel bilingv (englez-thaialndez), ceea ce înseamnă că sunt conduse de un management tipic thailandez.

A) Managementul şcolar thailandez

În şcolile care urmează sistemul prescris de Ministerul Educatiei Thailandez (aka MOE - Ministry of Education) lucurile sunt cam îmbârligate. Aceste şcoli sunt conduse, fiecare în parte, de câteva persoane thailandeze, de obicei de vârsta a treia şi o experienţă de câtiva zeci de ani în învăţământul thailandez. Cu toate că majoritatea şcolilor private au alocat un buget pentru salariile profesorilor străini, aceştia sunt întotdeauna în minoritate. Chiar şi în şcolile bilingve, unde elevii învaţă jumătate din cursurile principale în engleză, şi deci unde numărul profesorilor străini este ceva mai mare, străinii se află tot în minoritate.

Având o structură organizatorică foarte rigidă, când un profesor străin propune conducerii şcolii o schimbare sau un proiect nou, şansele unui răspuns pozitiv sunt aproape zero. În continuare voi prezenta două cazuri din propria mea experienţă.

A.1) Prima analiză

Anul trecut, pe când eram şeful catedrei de limba engleză la o şcoală bilingvă din Bangkok, o poziţie pentru care şcola îmi dădea un salar consistent (şi deci ar fi fost normal să asculte de sfaturile mele!), am cerut schimbarea manualelor de engleză care se axau exclusiv pe gramatică.

Ideal, elevii ar fi trebuit să studieze în engleză the four main skills, adica reading, writing, listening and speaking, dar acest lucru nu a putut fi realizat de mulţi dintre profesorii străini din şcoală pentru că trebuiau să termine manualul de gramatică. Fiind un manual cumpărat de părinţi, aceştia nu înţelegeau de ce profesorul a considerat un anumit capitol a fi mai puţin important, înlocuind lecţia care ar fi trebuit predată din manual, cu una în bibliotecă unde elevii au fost expuşi unui alt fel de lecţie.

Astfel, am cerut schimbarea manualelor de gramatică, cerere care a fost luată în considerare, dar, în final, nu a fost acceptată. Motivele au fost multiple, dar cel mai important a fost faptul că examenul de admitere la limba engleză pentru intrarea la liceu şi facultate este aproape în totalitate constituit din exerciţii de gramatică gen multiple chioice. Astfel, atât şcoala cât şi părinţii doreau ca elevii să iasă din şcoală cu cunoştinţe solide de gramtică, fapt care se întâmplă în foarte multe cazuri.

Problema este că elevii proveniţi din astfel de şcoli nu ştiu folosi aceste cunoştinţe decât atunci când se află în faţa unui test cu răspunsuri multiple. Practic, tot ce trebuie să facă este să încercuiască răspunsul corect, un lucru simplu pentru ei atâta timp cât ştiu recita toate regulile gramaticii engleze. Dar, aflaţi pe stradă, în faţa unui străin care-i întreabă unde se află cel mai aproape oficiu poştal, nu vor fi în stare să bolborosească un răspuns coerent.

E adevărat, pentru thailandezi, engleza este o limbă greu de învăţat, dar nu e imposibil. Trebuie doar ca cei aflaţi la conducerea şcolilor thaialndeze şi bilingve, dar în special cei aflaţi în fruntea Ministerului Educaţiei Thailandez, să înţeleagă că, la absolvire, un elev are nevoie nu doar de cunoştinţe de gramatică engleză. De fapt, aceste cunoştinţe de gramtică nici măcar nu sunt aşa de importante precum ar fi abilitatea de a-şi exprima în scris gandurile, de a da un răspuns critic, sau de a înţelege şi a putea vorbi liber despre un text citit.

Mâine voi posta cea de-a doua parte a articolului. Între timp, îţi recomand 10 paşi de urmat pentru a deveni profesor în Thailanda.

Tags: Bangkok, Chonburi, Doha, Qatar, Thailanda

This entry was posted on Thursday, April 2nd, 2009 at 9:57 PM and is filed under Blog. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.